Posted by / vineri, 17 martie 2017 / No comments / ,

Te-ai întrebat vreodată cum se trezeau oamenii înainte să existe ceasuri cu alarmă?




Deşi dimineaţa nu este pentru toţi momentul preferat al zilei, mai de voie, mai de nevoie, în vechime oamenii apelau la tot felul de metode ingenioase de a întâmpina zorii zilei fără întârziere...

Dacă astăzi avem fel şi fel de alarme electronice, alarme pe mobil cu funcţie de amânare ca să mai păcălim puţin trezirea cu noaptea în cap, sau alarme futuriste care îţi cer să dezlegi adevărate puzzle-uri ca să se dezactiveze, strămoşii noştri aveau ritualuri de trezire puţin diferite.

Ceasul cu „clopoţel” s-a inventat abia în 1787, aşa că n-ai cum să nu-ţi pui întrebarea cum de reuşeau oamenii să se trezească în fiecare zi la timp înainte de apariţia acestui mecanism opresiv-salvator... Nevoia te învaţă, aşa că în vechime s-au născocit metode care mai de care mai ingenioase!

cum se trezeau dimineata oamenii in trecut

Ceasul cu... teatru de păpuşi al lui Yi Zang

Te-am surprins? Sunt sigur că te gândeai la cocoşi trezitori, nu? Ei bine, metoda „cocoşului” nu prea era agreată în vechime, pentru că orătăniile, deşi matinale, nu sunt şi consecvente.

Cei care au crescut la ţară ştiu bine cât de „defazaţi” pot fi cocoşii folosiţi pe post de ceas deşteptător. Croncănesc din orice şi după cum îi taie capul, motiv pentru care nu sunt deloc un ceasornic exact şi de încredere.

Acesta este motivul pentru care Yi Zang, un călugăr, matematician, inginer şi astronom chinez, a conceput în anul 725 un ceasornic îngrozitor de complicat care bătea gonguri la diferite ore.

Totuşi, mecanismul inventatorului chinez nu era deloc... portabil, fiind acţionat de o roată de apă, care, atunci când rotea anumite angrenaje, declanşa un spectacol pompos cu păpuşi, gonguri şi clopoţei. Te trezeai practic în trâmbiţe de circ!

Nevoile fiziologice

Războinicii amerindieni se trezeau în zori după cum le dicta... vezica. Potrivit consemnărilor din cartea lui Stanley Vestal, Calea războinicului: Povestea adevărată a indienilor sioux spusă printr-o biografie a căpeteniei Taur Alb, „războinicii indieni îşi programează din vreme ora de trezire ajustând cantitatea de apă băută înainte de culcare.”

Tehnica funcţionează la fel de bine şi astăzi, şi poate nu-i o idee tocmai rea pentru cei care abuzează de butonul de amânare a alarmei (printre care mă număr şi eu). 


Alarma cu lumânare

În secolul al 18-lea, oamenii care aveau nevoie de stimuli atât auditivi cât şi vizuali ca să fie smulşi din somn se bazau pe alarma cu scăpărătoare cu cremene.

Maşinăria, inventată de austrieci, declanşa la o oră prestabilită un clopoţel, care, la rândul lui, activa un alt mecanism ce aprindea o scăpărătoare cu cremene. Scânteia aprindea apoi o lumânare, care se ridica în poziţie verticală cu ajutorul unui arc.

În eventualitatea în care succesiunea complexă de artificii pirotehnice nu provoca un incendiu de toată frumuseţea şi beneficiarul nu ardea ca o torţă, omul se trezea vesel şi vioi la ora dorită şi îşi începea liniştit treburile matinale...

Alarma cu pasăre a lui Hutchins

În 1787, inventatorul american Levi Hutchins a creat versiunea rudimentară a ceasului personal cu alarmă pe care-l folosim astăzi. Toate bune şi frumoase, doar că avea un mare defect: se declanşa doar la ora patru dimineaţa...

Hutchins nu s-a gândit la potenţialul mercantil al mecanismului său, aşa că nu s-a obosit să-şi breveteze invenţia sau să introducă o funcţie reglabilă pentru cronometrul alarmei. Omul s-a mulţumit cu faptul că avea la îndemână o metodă sigură de a se trezi dimineaţa la ora dorită de el.


Trezitorii profesionişti

Deşi ceasornicele personale cu alarmă au fost brevetate până la urmă în Europa în 1847 (şi în America în anul 1876), acestea n-au avut priză la public decât abia târziu. Pur şi simplu nu era nevoie de astfel de maşinării când străzile şi aleile erau colindate tot timpul de trezitori profesionişti.

Meseria de ceas deşteptător uman, care s-a păstrat în Anglia şi în Irlanda până pe la sfârşitul anilor 1970, presupunea bătăi zgomotoase la uşă şi azvârlirea de diverse obiecte în geam până ce clientul se urnea din pat şi se punea pe picioare.

Deoarece serviciile lor erau mult mai ieftine decât achiziţionarea unui ceas sofisticat, breasla trezitorilor a crescut şi s-a extins pe toată perioada erei Revoluţiei Industriale.

În funcţie de caracteristicile şi preferinţele clienţilor, trezitorii foloseau ciocane moi, prăjini, sau boabe de mazăre uscată pe care le proiectau în geamuri suflându-le prin paie.

Dacă te întrebi acum cine îi trezea pe trezitori, ajungem inevitabil la dilema cu „oul sau găina.” E o enigmă interesantă pe care te invit s-o dezlegi de unul singur.

Despre autor:
Razvan s-a alaturat echipei Secretele.com pentru a veni in sprijinul oamenilor cu informatii pretioase despre o viata sanatoasa.Pe Razvan il puteti gasi si pe facebook sau Google+.




*In lipsa unui acord scris din partea Secretele.com, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Te-ai întrebat vreodată cum se trezeau oamenii înainte să existe ceasuri cu alarmă?

Iti Plac Secretele ?

Daca da, introdu aici adresa ta de E-mail pentru a afla mai multe Secrete.

Este GRATIS si nu facem spam !

Related Posts

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu